Atunci când nu am mai urât fericirea

Nu am mai scris nimic în ultima vreme, scârbit şi speriat de contextul politic şi urmările sale. Prietenul meu Teddyetv munceşte din greu la proiectele sale literare şi mă simt părăsit neavând un partener de discuţie virulent.Totuşi mă simt dator să vă răsplătesc fidelitatea cu ceva şi mi-am adus aminte de o poveste care nefiind scrisă nicăieri o dăruiesc cu drag celor care urmăresc blogul de faţă!

Atunci când nu am mai urât fericirea

Mergeam lângă Ea, apoape liniştit şi nu reuşeam să îmi temperez sângele încă tânăr, care îmi pulsa cu rapiditate în tot corpul, aşteptând rezolvare la problemele pe care, Ea le strecura pe lângă indiferenţa mea rece, chiar în fisura fină ce o descoperise în sufletul meu de zeu tânăr, de adolescent trecut. Nu credeam că pot fi atins de nimic, că însăşi divinitatea intervenea în planul meu de izbăvire a lumii, că era de ajuns să mă sacrific pe altarul gândirii şi voi fi absolvit de grijile vieţii mizere de om care plăteşte facturile. Ceva frică începuse să se răspândească în mintea mea plină de misticisme şi doar Ea putea să mă aducă cu picioarele pe pământ . Cum reuşise să mă aducă printre muritori am început să văd că era o seară minunată de toamnă iar eu eram îmbrăcat prea subţire. Frigul muşca plăcut din haina mea de vară şi îmi făcea trupul să tremure de emoţie, de frig şi de miasmele toamnei care se termina; era chiar frig!

Ea nu mai plângea ( revenisem şi totul se rezolva când eu reveneam),  fumam liniştit sorbind fiecare vibraţie a naturii, reuşise să mă liştească pentru că aveam senzaţia că nu are încredere în mine (de fapt eram liniştit de mult ) . Aveam senzaţia că sunt mort, vedeam totul miscându-se încet,mult prea incet, viaţa trecea pe lăngă mine fără ca eu să pierd ceva dar totodata nu trăiam deloc, eram prins pe o frecvenţă care oscila în armonie fericirea şi teama. Ea intră într-un magazin iar eu o aştept afară ca să evit contactul direct cu oamenii şi obsev în faţa prăvăliei un bătrân cerşetor, îmi place cerşetorul are ceva din aerul meu de îndrăgostit , aproape îmi zâmbeşte plin de încredere …intru furibund în magazin speriat de ce simteam şi datorită faptului că mi-am dat seama de scurgerea nefirească a timpului … iubita mea vorbea cu trei cunoscuţi îmbrăcaţi în culori puternice;o smulg abil din discuţie şi ieşim afară… puteam să respir în voie . În mână ţinea o pâine , iau pâinea şi o pun în mâna cerşetorului, ea se uită mirată la mine şi spune:

-Am să cumpăr alta.

Iese din nou, o prind de mână şi o trag uşor după mine se opunea blând dar ştia că am un comportament nefiresc, aproape patetic ceea ce o făcea curioasă. Am ajuns pe o straduţă întunecată, între două case şi în fundătura asta bătrânul cerşetor împărţea pâinea cu o bătrânică care de bucurie şi nerăbdare ţopaia veselă de pe un picior pe altul ,ca un copil, privind în ochii bătrânului care îi săruta mâinile acoperite cu mănuşi. Mă uit la iubita mea şi îi spun:

– Ţi-am spus că o să ne descurcăm!

După câţiva paşi ameţesc datorită vitezei cu care îmi curgeau imaginile prin faţa ochilor : bătrânul şi bătrânica cerşind pe aleie , pivirea mea îi da curaj şi el fuge în faţa prăvăliei, în timp ce eu  argumentam plin de emfază, vedeam în detaliu suferinţa lor , le simţeam fomea, dragostea cu care ea îl încuraja, miroseam strada pe care ajunseseră să doarmă…

-Vom fi bine!Image

Anunțuri

4 responses to “Atunci când nu am mai urât fericirea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: